Arhivă | Mai 2012

Evaluarea initiala in programul NACD

Pe 22 mai 2012 am avut prima evaluare in cadrul programului NACD, care ne permite sa vedem starea Ecaterinei si care sunt exercitiile pe care ea trebuie sa le faca.

Evaluarea a facut-o Bob Doman, care mie personal mi-a lasat o impresie excelenta. Este un om cald dar realist, care pune tot sufletul in ceea ce face si pe care il intereseaza in primul rand binele copilului. Nu se impiedica in etichete. Mi-a spus, atunci cand l-am intrebat cum crede ca va evolua Cati vis-a-vis de diagnosticul ei, ca pentru el diagnosticul exista doar o secunda, atunci cand il aude prima oara. Apoi ia copilul ca atare, si porneste sa-i rezolve problemele lui personale, sa ii descopere propriul lui ritm si potential. De aceea programul NACD al unui copil nu poate fi transferat altuia, pentru ca este construit pe problemele specifice ale copilului respectiv.

Dintre problemele Ecaterinei, s-au evidentiat urmatoarele:

  • nu foloseste decat vederea periferica in cea mai mare parte, si am primit exercitii menite sa o ajute sa focalizeze;
  • creierul ei nu percepe bine partile corpului, de aceea nu le poate folosi sau coordona cum se cuvine; vom face exercitii care sa o ajute sa isi „simta” corpul pentru a-l putea coordona de la nivel central;
  • vom face exercitii prin care va invata sa se tarasca (si pentru ca ea are tendinta de a se deplasa prin rostogolire, avem de confectionat un dispozitiv special care sa o impiedice sa se rostogoleasca, si sa o stimuleze sa se tarasca);
  • vom face exercitii pentru stimularea aparatului vestibular si de stimulare senzoriala;
  • vom face exercitii pentru stimularea cognitiva;
  • vom face exercitii pentru ca Ecaterina sa poata vorbi la un moment dat.

Toate aceste exercitii se fac cu o anumita durata si frecventa (de un anumit numar de ori pe zi, un anumit numar de minute) si doar atunci cand sunt facute cu consecventa sunt eficiente.

Noi am semnat o clauza de confidentialitate, de aceea nu putem trimite mai departe exercitiile persoanelor interesate, insa voi face un update preiodic asupra progreselor Ecaterinei, pentru ca voi sa puteti urmari eficienta programului.

Am citit de curand un articol in care metoda Doman era considerata metoda cu cele mai bune rezultate in recuperarea persoanelor cu dizabilitati. Merita investigata daca sunteti interesati si indepliniti urmatoarele conditii:

1. Sunteti dispusi sa lucrati din greu, zi de zi, luna de luna cu copilul;

2. Cunoasteti limba engleza bine;

3.Va permiteti sa investiti ~220 de dolari lunar in terapia aceasta, in afara de cei 950 de dolari, cat este evaluarea initiala.

Au programe execelte pentru copii cu paralizie cerebrala, autism, sindrom Down. Merita sa aruncati o privire peste marturiile  parintilor si sa va abonati la newsletter-ul lor.

Va pot raspunde la intrebari daca, bineinteles, stiu raspunsul 🙂

Robert

In curand noi vom pleca in Anglia, pentru evaluarea initiala inainte de a incepe programul NACD- cel mai bun pe care l-am putut eu gasi pentru Cati. Despre program stiam de cand Cati avea 4 luni, si ma gandeam sa o inscriem candva acolo. Initiat in Statele Unite ale Americii si cu toate sediile acolo, banuiam ca va trebui sa trecem oceanul pentru a putea fi primiti in program.

S-a intamplat insa sa povestesc cu mama Raisei despre acest program, iar ea mi-a spus ca stie singura familie din Romania care il urmeaza. I-am contactat, iar ei ne-au ajutat foarte mult, cu detalii, informatii, sfaturi si materiale. De la ei aflat de evaluarea de la Londra si am reusit sa ne inscriem, astfel, la timp.

Povestea lor e impresionanta din mai multe puncte de vedere: Robert, baietelul cu paralizie cerebrala care beneficiaza de program, este extrem de dulce si de frumusel, are o personalitate vesela si placuta si lupta din toate puterile sa recupereze. Din noiembrie, de cand au inceput exercitiile NACD, a facut progrese remarcabile pe toate planurile. Chiar daca pana atunci (7 ani si cateva luni) invatase sa mearga sprijinit, nu se rostogolise niciodata, nu a mers niciodata in 4 labe. Din noiembrie a invatat aceste lucruri, foarte importante pentru echilibrarea sa neuroluogica (sunt pasi prin care trebuie sa treaca orice copil normal pentru a i se activa anumite zone din  creier). Si-a imbunatatit motricitatea fina, a inceput sa pronunte consoane si vocale si a facut progrese evidente si pe plan cognitiv. Nu il cunosc personal, insa sunt mandra de el! La inceputul lunii, Robert a implinit 8 ani- La multi ani, baietel frumos si curajos!

Al doilea lucru care m-a impresionat este acesta: cea care se ocupa de terapia lui Robert este Georgiana- sora lui. Georgiana este cu 19 ani mai mare decat Robert si o a doua mama pentru el. Ea s-a ocupat de recuperarea lui de cand era mic, care a mers cu el in Ungaria, Ucraina si la centrele din tara, a cautat pe internet pentru a gasi terapia potrivita pentru Robert si l-a inscris in programul NACD. Ea este cea care implementeaza acest program, lucrand cu el cel putin 5 ore pe zi (si sa nu va imaginati ca a face terapie cu un copil e floare la ureche- e o munca care poate extenua pe oricine). Georgiana investeste in Robert atat de multa dragoste si munca, incat eu una am ramas fara cuvinte de admiratie. Mai rar mi-a fost dat sa vad asa o dragoste fraterna. La 27 de ani (sau mai devreme), putea sa-si ia viata in maini, sa se gandesca pe buna dreptate la rostul ei, viitorul ei- dar a ales sa-si investeasca timpul si resursele pentru ca Robert sa se recupereze, sa devina independent, normal. Jos palaria in fata ta, Georgiana!

Pe Robert si pe Geo eu ii voi cunoaste personal in Anglia, cel mai probabil. Abia astept!

V-am povestit despre ei pentru ca voi sa va rugati pentru ei, sa ii purtati in gandurile voastre bune si sa invatati din exemplul lor. De asemenea, pentru ca aceasta terapie si deplasare in Anglia sunt costisitoare- iar Robert si Geo sunt copiii unor oameni obisnuiti, ca si noi. Terapia NACD costa 220 $ pe luna, fara materialele de lucru (doar faptul ca esti in program, exercitiile si trainingul pe care ti-l ofera). Drumul si cazarea in Anglia sunt scumpe si ele, iar Robert ar avea nevoie de logopedie, oxigenare hiperbara, si Geo viseaza pentru el la terapie cu delfini (cu rezultate deosebite pentru copiii cu paralizie cerebrala). Daca aveti pe inima sa sustineti recuperarea lui Robert, va rog din toata inima sa va implicati!

Povestea lui Robert, mai multe informatii, documente privind starea sa medicala si date de contact, precum si modul in care puteti dona daca doriti- gasiti pe Blogul lui Robert.

Va multumim!