Despre mai multe soiuri de haine

Cineva, cred ca Blaga, spunea: Ceea ce este sub vesmant, este inca tot vesmant.

Trupurile noastre sunt haina sufletului, iar cateodata noi, oamenii, asa superficiali si prosti cum suntem, reusim sa reazbatem prin haine si sa ne vedem asa cum aratam noi de fapt. De pilda, o femeie frumoasa la infatisare dar urata la suflet ar fi ca o rochie eleganta, stilata, pe un trup diform. Insa un suflet frumos e ca o femeie foarte atragatoare, imbracata intr-o rochie stearsa si saracacioasa. Oamenii in general se uita in jur si judeca dupa vesminte- haine sau trupuri. Uneori insa suftetul frumos iese in evidenta in ciuda, sau poate tocmai datorita trupului neatragator.

Suntem mesteriti in straturi si am face bine sa ne luam timp sa ne cunoastem unii pe altii, sa ne privim dincolo de aparente, sa nu ne mai judecam dupa vesminte. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor, spunea Micul Print. Limpede nu vezi decat cu inima.

Stateam in noaptea asta si o priveam pe Cati, prinsa in micul ei trup straniu si atat de nepotrivit cu lumea in care traim. Si totusi, sufletul ei e intreg- alb, pur si frumos, intocmai cum ii spune numele (asta inseamna Ecaterina). Sufletul ei razbate prin zambetele ei dulci, prin modul pasnic in care se culcuseste la somn, sau prin felul in care se uita la noi adanc si patrunzator (incat, intr-un fel sau altul, stim sigur ca NE VEDE).

Cati nu a adus tulburare si tristete in viata mea (desi planeaza permanent umbra unei tristeti viitoare peste noi). Cati a readus poezia si pacea. Micile amanunte ale vietii incep sa rimeze ca intr-un poem, micile intamplari sau gesturi sa capete mai multa semnificatie; fiecare zi, traita acum mai mult in prezent, trece peste noi un pic altfel.

Cati a fost destinata din start pentru Cer. Dar, poate ca pentru o vreme, aici pe pamant, va trebui sa ma obisnuiesc ca intre noi nu va exista niciodata o relatie tipica de mama – fiica. pentru ca poate nu eu o voi invata pe ea lucrurile elementare (cum ar fi folosirea olitei, vorbitul, poezii si cantecele), ci ea ma invata lectiile esentiale- cele de bucurie a simplitatii, de pace in mijlocul furtunii, de a renunta la control si de a trai viata asa cum vine ea, cu neprevazuturi si aventura.

Dumnezeu nu ne-a dat-o pe Cati pentru ca suntem noi speciali (suntem oameni obisnuiti, cu bune si mai ales cu rele, ca oricare altii). Dar Dumnezeu, pe noi oamenii ne cizeleaza si ne imbunatateste prin astfel de copii speciali, daca suntem dispusi sa invatam. Poate ca necesita mai mult efort din partea noastra, mai multa  munca si mai multa oboseala, dar si rasplata e pe masura. Iar noi, oamenii astia obisnuiti, devenim cu o treapta mai buni- si acesta este cel mai frumos dar pe care ni-l putea face Domnul.

Am gasit aceasta poezie, care imi spune multe…

http://bryson-blog.blogspot.com/2008_07_01_archive.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s